Avem deosebita onoare de a vă invita să participați la Colocviul omagial Alexandru Cihac, organizat la Universitatea Johannes Gutenberg din Mainz în luna noiembrie 2025, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la nașterea lui Alexandru Cihac (Alexandre de Cihac, născut Alexandre Hirth, 8 septembrie 1825, Iași – 10 august 1887 Mainz), reprezentant al lingvisticii comparate și autor al primului dicționar etimologic al limbii române.
Acest colocviu dorește să onoreze atât importanța istorică, cât și contribuțiile valoroase, încă viabile, ale lingvistului, poliglotului și omului de cultură Alexandru Cihac, care și-a încheiat cariera și viața la Mainz.
Opera sa, Dictionnaire d’étymologie daco-romane, din care primul tom, Éléments latins comparés avec les autres langues romanes, a apărut la Frankfurt (Ludolphe St – Goar) în 1870, iar al doilea, Éléments slaves, magyars, turcs, grecs-moderne et albanais, în 1879, a fost distinsă în 1880 cu premiul Volney (Institut de France, Académie des Inscriptions et Belles-Lettres Paris), fiind bine receptată și recenzată în Germania, Franța, Italia, Anglia și, firește, în România. În 1872 Alexandru Cihac a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Dicționarul etimologic al limbii române al lui Cihac era menit să aducă completări operei monumentale a lui Friedrich Christian Diez, Etymologisches Wörterbuch der romanischen Sprachen (Bonn, 1853), aplicând aceeași metodă a obiectivismului critic. Cihac integrează alte cercetări
moderne privind locul și rolul slavismelor în limba română, datorate fondatorului slavisticii
moderne Franz Miklosich (Die slavischen Elemente im Rumunischen, Viena, 1861). Cihac respingea excesele latinizante ale Școlii Ardelene și ale Școlii de la Blaj, dar a fost corectat în
perspectiva sa cantitativistă, după care elementele latine din limba română ar reprezenta doar o cincime din vocabular, în vreme ce elementele slave ar reprezenta două cincimi, de către
Bogdan Petriceicu Hasdeu în teoria sa despre circulația cuvintelor („Limba în circulațiune” în Cuvente den bătrîni, t. III, partea 1: „Principie de lingvistică”, fasc. 1, București, 1881). Deși
multe dintre etimologiile propuse de Cihac au fost corectate de cercetări ulterioare, opera sa își păstrează meritul de pionierat, ca realizare în sine, dacă luăm în considerare faptul că Etymologicum magnum Romaniae al lui Hasdeu, din care au apărut 4 volume între 1886-1898, a rămas neterminat. Ea impresionează atât prin numărul lemelor, cât și prin riscurile
asumate într-o întreprindere atât de vastă. Atunci când opera lui este privită drept istorică, depășită, se uită influența pe care Cihac a exercitat-o în privința coagulării unei comunități
științifice care să lucreze cu aceeași metodă, a educării unui public mai larg, în calitate de membru al societății ieșene Junimea și prin intermediul polemicilor purtate în revista
„Convorbiri literare”. De asemeni, ortografia modernă a românei îi datorează scrierea cu î inițial în forme precum „în”, „înaintea” (care le înlocuiesc pe artificialele „in” și „inaintea”),
precum și pentru „încă” și „îndată” (ortografiate și „ăncă” și „ăndată”).
Opera sa, Dictionnaire d’étymologie daco-romane, din care primul tom, Éléments latins comparés avec les autres langues romanes, a apărut la Frankfurt (Ludolphe St – Goar) în 1870, iar al doilea, Éléments slaves, magyars, turcs, grecs-moderne et albanais, în 1879, a fost distinsă în 1880 cu premiul Volney (Institut de France, Académie des Inscriptions et Belles-Lettres Paris), fiind bine receptată și recenzată în Germania, Franța, Italia, Anglia și, firește, în România. În 1872 Alexandru Cihac a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Dicționarul etimologic al limbii române al lui Cihac era menit să aducă completări operei monumentale a lui Friedrich Christian Diez, Etymologisches Wörterbuch der romanischen Sprachen (Bonn, 1853), aplicând aceeași metodă a obiectivismului critic. Cihac integrează alte cercetări
moderne privind locul și rolul slavismelor în limba română, datorate fondatorului slavisticii
moderne Franz Miklosich (Die slavischen Elemente im Rumunischen, Viena, 1861). Cihac respingea excesele latinizante ale Școlii Ardelene și ale Școlii de la Blaj, dar a fost corectat în
perspectiva sa cantitativistă, după care elementele latine din limba română ar reprezenta doar o cincime din vocabular, în vreme ce elementele slave ar reprezenta două cincimi, de către
Bogdan Petriceicu Hasdeu în teoria sa despre circulația cuvintelor („Limba în circulațiune” în Cuvente den bătrîni, t. III, partea 1: „Principie de lingvistică”, fasc. 1, București, 1881). Deși
multe dintre etimologiile propuse de Cihac au fost corectate de cercetări ulterioare, opera sa își păstrează meritul de pionierat, ca realizare în sine, dacă luăm în considerare faptul că Etymologicum magnum Romaniae al lui Hasdeu, din care au apărut 4 volume între 1886-1898, a rămas neterminat. Ea impresionează atât prin numărul lemelor, cât și prin riscurile
asumate într-o întreprindere atât de vastă. Atunci când opera lui este privită drept istorică, depășită, se uită influența pe care Cihac a exercitat-o în privința coagulării unei comunități
științifice care să lucreze cu aceeași metodă, a educării unui public mai larg, în calitate de membru al societății ieșene Junimea și prin intermediul polemicilor purtate în revista
„Convorbiri literare”. De asemeni, ortografia modernă a românei îi datorează scrierea cu î inițial în forme precum „în”, „înaintea” (care le înlocuiesc pe artificialele „in” și „inaintea”),
precum și pentru „încă” și „îndată” (ortografiate și „ăncă” și „ăndată”).
CIHAC-200 Colocviul omagial Alexandru Cihac (1825-1887) 